Main » Files » Ganduri... [ Add new entry ]

2016-07-28, 2:49 PM

De cele mai multe ori ne subestimăm. Am observat-o la mine. La cei din jurul meu. La majoritatea dintre cei cu care îmi intersectez întâmplător pașii. Nu am înțeles niciodată de unde provine această teamă absurdă care ne inundă cele mai intime gânduri și ne amorțește simțurile. Nu am înțeles de unde ni se trage această neîncredere pe care o simțim în cele mai importante momente, în clipele în care trebuie să iei cele mai dificile decizii. Nu am înțeles de ce inima este atât de neliniștită în preajma alegerilor, de ce sufletul  este atât de tulbure în preajma momentelor cheie din viețile noastre. Parcă, cu cât ajungem mai aproape de ceea ce ne-am dorit, cu atât mai mult ne simțim mai departe de atingerea obiectivului personal.

Ne lipsește încrederea individului care are succesul de partea lui. Ne lipsește pasiunea și determinarea individului care știe că va reuși. Ne lipsește motivarea omului care este una cu visul său.

M-am întrebat de ce fac asta. De ce mă subestimez. De ce nu am suficientă încredere în mine. De ce nu risc niciodată. De ce nu sunt spontană. Și nu am ajuns la vreo concluzie. Pur și simplu nu sunt așa. Sunt un altfel de om. Ceva mai prudent decât sunt alții. Ceva mai cuminte, mai analitic, mai lent. Îmi place să observ lucrurile și să le disec. Și când dau peste ceva care mă depășește, pur și simplu mă dau deoparte.  Fără să încerc, fără să mă strădui, fără să-mi impun să reușesc. De ce fac asta? Nu știu. Răspunsurile întârzie să apară. Știu doar că în sinea mea râvnesc la ziua în care o să încetez să mă subestimez, la ziua în care o să încetez să mă descurajez, la ziua în care nu o să mă mai tem de consecințe. Râvnesc la ziua în care o să-mi trăiesc viața, pentru că acum nu o fac decât pe jumătate. Știu asta în sinea mea. Și devine mai greu când o recunosc și o spun cu voce tare. Nu am suficientă voință pentru a lăsa în urmă toate aceste rețineri, dar acest lucru nu mă împiedică să lucrez constant la mine însămi. Și poate că trăiesc cu jumătăți de măsură, și poate că mă subestimez din când în când, și poate că port în suflet îndoieli și regrete, însă sper ca toate acestea să mă ducă în punctul în care îmi iau inima în dinți și încetez să mă lamentez pentru fiecare eșec din viața mea. Poate …am această speranță pentru mine. Și pentru toți cei care ne subestimăm și trăim în culori de gri. Lumea pentru noi nu e deosebită, nu e minunată, nu e extraordinară. Noi vedem lumea așa cum este ea, deși poate ne dorim să o vedem așa cum o văd ceilalți. Miraculoasă. Frumoasă. Plină de provocări și necunoscute.

E dificil să te schimbi. Nu imposibil, însă! Știu asta, mai trebuie să lucrez în această direcție.

by: https://anasstassya.wordpress.com/

Category: Ganduri... | Added by: Shumy
Views: 42 | Downloads: | Rating: 0.0/0
Total comments: 0
avatar
Taguri
Meniu
Linkuri sponsori
Horoscop
Statistici
Cautare